Betleemul sufletului

Pe  câmpul cerului, soarele apune,
Își pleacă pletele roșii, încet spune:
-La miezul nopții, Sfântă Stea va răsări,
El va fi Pacea noastră, va mântui!



Pe câmpul păstorilor turmele mai pasc,
Și umbrele trecutului iarăși se nasc.
Din infinit, izvorăsc  iarăși îngerii:
-Bucurie  răsare în Valea Plângerii!



Parcă văd păstorii   cu hainele  grele,
Urmărind pe cer  ale nopții mărgele,
Fericiți sunt toți, căci au Duhul sărac,
Împărăția cerurilor îi așteaptă în prag.


Din cele patru colțuri, un cor răzbate,
A Domnului voce veșnicii  străbate,
"-Fă din sufletul tău un mic Bethleem,
Am nevoie de tine, pe nume te chem!


În sufletul tău, fie Ieslea lui Isus,
Aici să Il slavesti pe Domnul  Cel de Sus,
Leagănă-L în suflet, nu - L lăsa niciodată,
Cu al tău Rege vei sta la masă odată!

Răsare Luceafărul de dimineață,
În leagănul din suflet, o nouă viață,
Îl leagăn pe Prunc, nu - L voi lăsa niciodată,
Să pot să spun "Ai milă de noi!" odată!