O voce de sus se aude azi tare,
E vocea Acelui ce-ndat va veni,
El strigă căci vrea să trezească popoare,
Nu vrea ca niciunul aici a pieri.

Cu raze de soare trezește-adormiții,
Îi mângâie blând... le dă aripi de zbor,
S-ajungă la viața ce-i doar după stele,
În locul în care iubirea-i izvor.

O voce de sus se aude ce strigă,
E-o trâmbiță care vestește mereu,
Că vine o vreme ce nu e departe,
Ce este lipsită de lacrimi și greu.

Sub aripa-ntinsă pe toți vrea să-i strângă,
În lupte-adăpost ca să aibă ar vrea,
Și inimii care e astăzi rigidă,
Să-i dea vrea suflare și dragostea Sa.

O voce de sus astăzi norii desparte,
Străpunge și simțuri ce-s de nepătruns,
Gonește și ura, gonește mânia,
Nu poate nimic fi de ea azi ascuns.

Închide adâncul de ape întinse,
Ce vrea să înghită ce este-obosit,
E vocea ce luptă cu cel ce răcnește,
A Celui ce-odată a fost răstignit.

E vocea ce astăzi la viață mai cheamă,
Iertare aduce prin Duhul cel sfânt,
Nu este o alta mai tare-auzită,
Căci unul e Domnul în cer și pământ.

Aduce fiorii iertării divine,
Căci vocea din cer auzită-i Isus,
Ne spune că drumul e astăzi la capăt,
Că vremea trăită e azi la apus.