Este vremea pocăinței,
Cercetării e acum,
Este vremea pe sfârșite,
Întâmplările ne spun.

Multe vești tulburătoare,
Și războaiele se-aud,
Orbii văd marea lucrare,
Poate auzi și-un surd.

Căci Acel ce astăzi strigă,
După zările albastre,
După vremea ce stă-n față,
După lună, după astre.

Este Dumnezeul vieții,
Este Cel ce ne-a creat,
Pentru toți e Mamă, Tată,
E Stăpân, e Împărat.

Este vremea curățirii,
Este vremea de-a rodi,
Este vremea de slujire,
Este vremea de-a-nflori.

Căci nu este-n depărtare,
Cel care va înălța,
Sufletele îndreptate,
Numai înspre slava Sa.

Va-nălța inimi ce astăzi,
Pentru El doar bat mereu,
Pe acei ce-s plini de dorul,
De-al avea pe Dumnezeu.

Îi va înălța pe fiii,
Credincioși ce-or rămânea,
Până la sfârșit de cale,
Oricât ea ar fi de grea

Chiar de-or fi zile amare,
Nopți prea lungi chiar de vor fi,
Pe pământ din alergare,
Niciodat nu vor opri.

Doar pe ei El îi va duce,
Unde ceru-i doar senin,
Unde nu e suferință,
Nici amar și nici suspin.