Tu m-ai creat Isuse, făcut-ai din țărână,
Un vas de lut ce este, azi în cămara Ta,
Mi-ai dat mie suflare, mi-ai dat a Ta putere,
Tărie căci sunt toate numai în mâna Ta.

Din praful vieții mele, m-ai scos Tu la lumină,
Mi-ai dat din bucuria, cerească să gust eu,
Ales am fost de Tine, să moștenesc iubirea,
Iubirea cea divină, ce ești Tu Dumnezeu.

Mi-ai dat asemănarea, ce-i numai după Tine,
Tu mi-ai lăsat o urmă, pe care să pășesc,
Din ură... vrăjmășie, m-ai smuls doar din iubire,
Din ea mi-ai dat și mie, să pot ca să iubesc.

Mi-ai arătat și cerul, să nu m-abat o clipă,
De la cărarea care, spre el Tu mi-ai deschis,
Mi-ai dat o veșnicie, o viață fără margini,
Un loc sub veșnic soare, ce este-n Paradis.

Tu m-ai creat pe mine, în pântecele care,
Țeseai un fir al vieți, ca viață să am eu,
Mă întocmeai în planul, al măreției Tale,
Să port al Tău azi nume, ce-i fiu de Dumnezeu.

Mi-ai dat din apa vieții, setos când prin pustie,
Eram fără putere, putere Tu mi-ai dat,
Să văd că Tu ești Doamne, Acel plin ce-i de viață,
Ce-ai pus-o și în mine, căci doar Tu m-ai creat.

Tu m-ai creat pe mine, m-ai pus pe o cărare,
Plăcută numai Ție, ai vrut s-ajung și eu,
În locul făr-apusuri, în locul plin de soare,
În care vom fi Doamne, nedespărțiți mereu.

Mi-ai dat din bucurie, mi-ai dat și-a Ta iertare,
Tu toate pentru mine, Isuse le-ai făcut,
Mi-ai dat un rost în viață, ca la sfârșit Isuse,
Să am eu Doamne parte, de un nou început.