Adu-ți azi aminte creștine cum Domnul, din groaza din noapte mereu te scotea,
Lumina cerească El doar pentru tine, când nori se strângeau printre ei cobora.

Să nu uiți o clipă cum ție-alinare, în grele suspine mereu ți-aducea,
Să nu uiți durerea cea mare cum Domnul, atunci când strigai El îndat o lua.

Adu-ți azi aminte cum doar la izvoare, în arșița zilei mereu te-a condus,
Să nu uiți pe cruce bătut când în cuie, era pentru tine, iertare-a adus.

Să nu dai uitării cum El pe-a Sa cale, era biciuit și lovit și scuipat,
Acea suferință răbdată creștine, o-ntreagă vecie în ceruri ți-a dat.

Adu-ți azi aminte iubire-arătată, pe dealul durerii, pe-un lemn blestemat,
Când tot pentru tine în chinul de moarte, să ai astăzi viață sfânt sânge-a vărsat.

Să nu uiți cum ție, un soare răsare, pe cer după noapte mereu aducea,
Să poți tu în viață creștine-nainte, prin vremi tulburate doar a-nainta.

Adu-ți azi aminte strigat când pe nume, ai fost tu de Domnul din cerul preasfânt,
Să nu te împingă orbirea spre moarte, să știe că singur nu ești pe pământ.

Să nu uiți vre-o dată cum El pentru tine, fiind răstignit viața Lui își dădea,
Să poți tu la capăt de viață creștine, în locul cel sfânt pe vecie-a întra.

Să nu uiți că Domnul mereu e doar Unul, ce are putere în cer și pământ,
Cu El tu creștine, cu Domnul iubirii, făceai prin credință cândva legământ.

Să nu-l dai uitării căci tu niciodată, pe drumul durerii uitat nu ai fost,
Cu tine doar Domnul era-n orice vreme, ți-a dat ție-o țintă și vieții un rost.