Vindecă a mea durere,
Căci Tu ești Vindecător,
Urcă-mă pe-a Tale aripi,
Căci eu Doamne vreau să zbor,
Dar nu pot căci este mare,
Rana sufletului meu,
Toarnă astăzi vindecarea,
Ce-i la Tine Dumnezeu.
Doar Tu poți întinde mâna,
Norii grei să îi străpungi,
Și durerea arzătoare,
Cu-a Ta milă s-o atingi,
Doar Tu poți azi suferința,
Ce o am să o oprești,
Numai c-un cuvânt din ceruri,
De ai vrea să poruncești.
Inima aprins se zbate,
Sfâșiată de dureri,
Gârbovită mi-e ființa,
Căci mai multele poveri,
Mă apasă pe cărarea,
Ce-am ales să o pășesc,
Și sub ele eu adesea,
O Isuse... obosesc.
Șterge-mi fața-nlăcrimată,
Să ridic privirea mea,
Căci Isuse printre lacrimi,
Drumul eu nu-l pot vedea,
Și alungă întristarea,
Ce nu vrea a mă lăsa,
A mea inimă o-mbracă,
Cu amărăciunea sa.
Las-un strop de bucurie,
Vreau să mă înveselesc,
Căci doar tristă mi-este viața,
Pe pământ ce o trăiesc,
Un fior cald de iubire,
Să m-atingă azi aș vrea,
Să îmi dea mie putere,
Ca să pot înainta.
Căci eu vreau s-ajung la Tine,
Printre vremuri ce-au venit,
Chiar de sunt astăzi mai grele,
Pasul meu îl vreau grăbit,
Fără ca să se oprească,
În durere și necaz,
Sau sub lacrimile care,
Curg șiroaie pe obraz.