Din valea cu umbre te strigă iar Doamne,
Atâtea azi suflete care suspin,
Te strigă din mijloc de jale amară,
S-alungi norii care-s pe cerul senin.

Te cheamă să vii mai îndată căci drumul,
Și vremea venită e-atât azi de grea,
Te strigă Isuse să vii mai îndată,
S-aduci primăvara din inima Ta.

Din vremea din urmă ce este greoaie,
Te cheamă ființele ce-au obosit,
Căci vor ca să vii Tu mai iute din slavă,
Să-nalți ce-i de Tine ales Domn iubit.

Te-asteaptă privirile ce-s ațintite,
Spre viața ce-i dincolo astăzi de nori,
Sa nu zăbovești căci e lupta prea mare,
Grăbește-te Doamne din slăvi să cobori.

Din valul de mare te cheamă întruna,
Creștinii ce-s doar pelerini pe pământ,
Ce vor să oprești ape tulburi de mare,
S-aduci pacea sfântă din locul cel sfânt.

Te strigă acei ce mereu te așteaptă,
Din mijloc de vremi ce-s trăite azi greu,
Căci vor mai în grabă-nălțarea să fie,
Spre locul de vise cu Tin' Dumnezeu.

Tu ia azi aminte la glasuri ce-s plânset,
Și treci peste vremuri ce-s în viitor,
Adu începutul a celor Isuse,
Ce-s fără sfârșituri, de viață izvor.