Atât de mare-I Dumnezeu

Atât de mare-I Dumnezeu,
Că Universul nu-L cuprinde
În grandoarea ce se-ntinde,
Şi-a Lui mărire, în empireu
Din veşnicii, Ea se extinde.

Ea înglobează şi pământul
Planeta lumii, cea albastră,
În forţa-I mare şi măiastră
Care-i creată prin Cuvântul,
Legat de existenţa noastră.

O zi... mărturiseşte altei zi,
Şi-n mod tăcut, istoriseşte
Că-n lume tot ce dăinuieşte
El prin puterea-I, orândui...
'N-atâtea legi ce cârmuieşte.

Fără de vorbe prin cuvinte
Îşi spun etern povestea lor
Recunoscându-L, Creator
Miracol viu, ce le cuprinde
Prin dreptul de Stăpânitor.

În Universul, fără margini
Cuprins de tainice mistere,
Departe de-a lumii vedere
Sunt atât de multe imagini
Ce stau în veşnica-I putere.

Şi-astfel se-ntinde măreţia
Învăluindu-ne în clemenţă
Spre gloria Sa-n existenţă,
Ce-i raportată-n măiestria
A Celui Sfânt prin prezenţă.


Flavius Laurian Duverna
19 august 2007