Mesia Isus." Căci El* este pacea noastră, care din doi a** făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea"
Efeseni 2/14

Astăzi bate vântul îndurării din cer,
Se bucură   frunzele verzi de palmier,
Se leagănă  duios în sfântul vânt divin:
-Pe  Mesia  Isus pe veci Îl preamărim!


Flori  sălbatice se unduiesc în vânt,
Flautul vântului le învață un cânt,
"La picioarele Tale, Doamne, venim,
Pe  Mesia  Isus pe veci Îl preamărim!"



Lângă zidul  înalt, din pietre bătrâne,
Cresc flori de soi, dar și florile păgâne,
Nici nu mai au lacrimi, dar au un vis divin:
-Va veni Mesia și noi  Îl preamărim!



Două flori tânjesc după raze de soare,
Un crin parfumat, o floare de cicoare,
Între ele, este un zid, și depărtare:
-Va dărâma zidul Mesia cel Mare!



Într-o Noapte Sfântă, hotărâtă de cer,
Un Copil dărâmă  un zid  în Israel,
Două flori se unesc  într - o Iesle mare,
Amândouă într - un glas cântă o cântare.

"Am fost străin  odată, am fost păcătos,
Dar sunt o ființă nouă prin Isus Cristos,
În  Isus, nu mai e străin, și nici iudeu,
E o singură floare și un Dumnezeu."


În Noaptea cea Sfântă, hotărâtă de cer,
Se naște un Mântuitor în Israel,
A unit două flori într - o albă floare,
Isus Cristos e Mântuitor și Soare.