Plouă și cred că te-a udat
Dar nu cred că te-a afectat.
Tu ești sus, la iubitul tău Isus
Curând vine și al vieții mele apus.

Ne-ai lăsat lipsit...
În vreme, și florile s-au ofilit,
Noi te-am iubit...
Oare cine ne-ar fi despărțit?

Destin cumplit și foarte trist
Mintea mi-a încremenit...
Mireasă dincolo de zări
Te plâng cu lacrimi și dureri.

La tristul tău mormânt
Bate zilnic, rece vânt,
Florile îți stau de urât
Mă retrag încet plângând.

Am să trec și altă dată
Când n-am să fiu supărată,
Aș dori să nu te plâng
Voi lupta să mă înving.

August 2007