1. Mai bine de-atât nu ştiu, nu pot,
am ajuns doar pân-aici de fiecare dată.
Acum m-am desprins de cânt, de visare
să-mi simt inima străină cum moare,
încet şi nesigur
pe rogojina gândurilor din Carte,
gândurilor nemoarte.


2. Mai mult de-atât nu-mi pot cere,
doar am ajuns la hotarul durerii ce piere!
Şi deşi credeam că pot merge mai departe,
tălpile-mi sângerează încă a moarte
şi toate binefacerile învechite
ruginite şi grele
scrâşnesc peste spinarea neputinţei mele.


3. Mai bine de-atât nu ştiu, nu pot
.... nici nu mai vreau!
Te rog doar să adaugi nopţilor mele
Duhul Tău călător printre ele
şi zilele Tale când umblai pe pământul meu;
să-mi pot inveli somnul cu ele,
până-mi vei vindeca pământul şi apele, ...stelele!


4. Mai bine de-atât poţi doar Tu Domnul Meu!