Cântarea Anei

(Mama lui Samuel)

(Cuprinde 1 Sam. 2.1-10.)

Mi se bucură în Domnul, inima mângâiată!
De Dumnezeu a fost puterea mea înălţată;
Împotriva vrăjmaşilor mi s-a deschis gura
Căci mă bucur de ajutorul Tău, totdeauna!

Nimeni, nu e ca Domnul Dumnezeu, Sfânt,
Nu e alt Dumnezeu, decât Tine pe pamant!
Nu este stâncă aşa, ca al nostru Dumnezeu,
În El am încredere, El va auzi suspinul meu.

Nu mai vorbiţi cu atâta-ngâmfare şi mândrie,
Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de trufie!
Căci Domnul, care ştie totul este Dumnezeu,
Şi toate faptele, sunt cântărite de El mereu.

Arcul celor puternici s-a sfărmat prin cădere
Şi cei slabi, sunt încinşi cu neinvinsă putere,
Cei ce erau sătui se închiriază pentru pâine,
Şi cei flămânzi se odihnesc acum, nu mâine!

Chiar cea stearpă naşte de şapte ori fericită,
Şi cea care avea copii mulţi, şade lâncezită;
Domnul omoară şi învie, şi El face dreptate,
El pogoară în locuinţa morţilor, şi El scoate.

Domnul săraceşte, dar tot El şi îmbogăţeşte,
El smereşte aspru, şi tot El înalţă şi măreşte,
El pe cel sărac trezeşte cu mintea lui tulbure,
Şi ridică din gunoi pe cel ce-i lipsit în pulbere.

Ca să-i pună alături cu cei mari, prin bucurie
Şi să le dea moştenire, un scaun de domnie,
Căci ai Domnului sunt toti stâlpii pământului,
Pe ei a aşezat lumea, cu puterea Cuvantului.

Căci El va păzi paşii cei scumpi ai celor iubiţi,
Dar cei răi, vor fi prin întuneric tot mai nimiciţi...
Căci omul nu va birui, prin nici o altă putere,
Vrăjmaşii lui toţi vor tremura, fără mângâiere.

Din înălţime, El va arunca tunetul asupra lor,
Tot El va da Împăratului Său, putere şi ajutor,
Domnul va judeca toate marginile pământului,
Şi va înalţa prin neprihănire, tăria Unsului Lui.

Flavius Laurian Duverna
21 august 2007