Saltă-n miezul sufletesc

Saltă-n miezul sufletesc
Ai dezgustului fiori
Când vezi cum se pregătesc
Oamenii de sărbători
Și-n ce mod sărbătoresc!

Nu mă prea pot bucura
De ce văd în jurul meu
Dar nu-i mod de-a măsura
Bucuria ce-o am eu
Că-mi pot zilnic ancora

 Privirea la Dumnezeu,
Ce S-a lepădat de Slavă,
Luând chip de muritor
Și-a învins bezna grozavă
Ca un rob al tuturor,

S-a smerit să ne arate
Chipul Care ne-a întocmit,
S-a smerit până la moarte
Și pentru noi S-a jertfit,
Împlinind deplin, în toate,
Voia Celui Preaslăvit.

Cum aș putea oare eu,
Care-am fost scăpat de moarte,
Să nu mă bucur mereu
De-această realitate,
Proslăvind pe Dumnezeu? !

Cum să nu poți și tu oare
Să-ți deschizi inima ta
Pentru Cel plin de îndurare,
Să Se nască-acum în ea
Ca să nu mergi la pierzare? !

Astăzi, pentru totdeauna,
Poate orișicine vrea
Să-I primească-n duh „Arvuna”
Și El, viața Lui să-I dea,
Căci  viață e doar una
Și El e Stăpân pe ea!

Bucurați-vă căci iată,
Avem un Mântuitor
Și harul să-I spunem 'Tată',
Stăpânului Creator
Care oferă fără plată,
Mântuire tuturor!

Slava ne-a fost arătată
Și Dragostea jertfitoare,
Să ne strângem laolaltă;
Cinstindu-L cu mic, cu mare,
Urmând calea Lui cea dreaptă!