Se poate că mâine mi-e ziua mai bună,
Sau viața-și urmează al ei curs firesc
Și, chiar de nu-s nori vestitori de furtună,
Cu ziua de mâine eu nu mă fălesc.

Și poate că mâine-i o zi de-ndurare,
O șansă - s-o iau de la capăt - mi-e dată,
O ușă deschisă aduce-o-ndreptare
Și-mi apără Domnul o cauză uitată.

Sau poate că mâine e cea mai din urmă,
O zi ce de-ai mei mult iubiți mă desparte,
Iar dacă, atunci, zborul lin mi se curmă,
De ce moștenire avea-voi eu parte?

Ori poate că mâine e altfel ca restul,
Cum nici nu mi-ar trece vreodată prin gând
Și, vreau sau nu vreau, credința-și dă testul,
Iar hrana voi lua-o cu lacrimi, plângând.

Dar... poate că mâine al meu nu mai vine
Și-o mie de planuri îmi fac în zadar,
Eu azi chibzuit să trăiesc se cuvine,
De fi-va vreun mâine, acela-i un dar!