Se-aprind steluţe-n satul meu
E linişte. . e seară. .
Iar mama îmi spune mereu
De Pruncul dat de Dumnezeu
În iesle... prin fecioară.

E seara tainică de-ajun
Se-aud colindătorii,
"-Copile drag, tu să fii bun
Nu doar în ziua de Crăciun,
Ci cât vor ţine zorii!"

Iar glasul ei, îl ascultam
Şi mă miram nespus
Că-n ochii limpezi eu vedeam
Doar străluciri... când auzeam
Că-mi spune de Isus.

Cum a venit din cer senin
În iesle să se nască
Şi să ne dea Darul Divin
Cu pace. . şi miros de crin
Ca să ne mântuiască!
...

Se-aprind stelute-n al meu sat
Şi-un dor. . încet m-apasă
Este Crăciun. . şi s-a-nnoptat. .
Şi-aş vrea şi-acum că altădat
Să fiu cu-ai mei la masă. .

Dar vântul spulberă din ram
Zăpada. la fereastră...
Colinde, nu se-aud la geam
Şi printre lacrimi eu priveam
În vale. . casa noastră,

Parcă pustie este-acum
Când mama. . nu mai este
Şi plâng Luceferii pe drum
La casă. . nu mai iese fum...
Căci tainica poveste,

Ce-o ascultam mereu, mereu
În prag de Sărbătoare
N-o mai aud. . şi-mi este greu
Privind satul în vale. .

Daniela Banita