Păzește-ți inima creștine,
De poftele de pe pământ,
Să nu lași lumea să își facă,
Vre-un cuib în ea sau al tău gând.

Să nu lași răul să orbească,
Privirea ta ce-i către cer,
Să nu lași pasul să-ți pășească,
Pe drumul celor care pier.

Păzește-ți inima întruna,
De ura care mult ar vrea,
În umbra morții să te ducă,
Ca să te-ascund-adânc în ea.

De vrăjmășii și de mânie,
Să te păzești tu zi de zi,
Slujește-i Domnului întruna,
La capăt îți va răsplăti.

Păzește-ți inima întruna,
De răutate și să fii,
Aprins în dragostea ce este,
Mereu o dragoste dintâi.

Să nu te lași de amăgire,
Hrănit... căci tu vei rătăci,
Și rătăcirea te va duce,
Unde doar moarte-n veci va fi.

Pazește-te întotdeauna,
De tot ce-s doar deșărtăciuni,
De guri ce-aruncă otrăvirea,
Sunt gurile acestei lumi.

Păstreaz-o-n toate doar curată,
Plăcută-n față Celui sfânt,
Să nu rămâi când El revine,
În locul celor care plâng.