Vremuri grele sunt trăite,
Adunare-a devenit,
Locul unde este-adesea,
Cel sărac batjocorit.

Este-un loc plin de vedete,
Ce lovesc neîncetat,
Goi de milă plini de sine,
De-nălțimi Domn preaînalt.

Școlile sunt la putere,
Și mândria s-a urcat,
Pe un loc unde Stăpâne,
Harul Tău era odat.

Astăzi o teologie,
Daruri dă în casa Ta,
Un spectacol este slujba,
Scrisă pentru-a n-o uita.

E uitată și iubirea,
Ura este printre noi,
Astăzi nu mai sunt martirii,
Astăzi sunt mai mulți eroi.

Stau cu pietrele în mână,
Cei care se cred ceva,
Și aruncă-n bietul care,
Vrea pe Domnul a-l urma.

Nu mai sunt nici lucrătorii,
Doamne cum cândva erau,
Ca acei care odată,
Viața lor ei își dădeau.

Astăzi este-o alergare,
Fiecare pentru el,
Avem multe ținte-n față,
Nu avem toți doar un țel.

Batălia-i pentru-amvonul,
Care este doar al Tău,
Plini de fiere ce-i amară,
Predică de Dumnezeu.

Legalismul este astăzi,
Harul care-i predicat,
De acei înalți căci Doamne,
Ei de Tine au uitat.

Au uitat de unitatea,
Ce-ai cerut-o Tu mereu,
Astăzi sunt mai multe grupuri,
Dar slujesc ei celui rău.

Căci în fața Ta Stăpâne,
Cei ce vin a se-nchina,
Se iubesc și nu aruncă,
Vorbe grele-n casa Ta.

De nu faci Tu o trezire,
Noi cu toții vom muri,
Noi vom fi creștinii care,
Ei la capăt vor pieri.

Căci în ceruri intră inimi,
Astăzi ce nu se urăsc,
Goale ce sunt de mândrie,
Și de tot ce-i pământesc.

Scoate Tu din adunare,
Ce nu-i după placul Tău,
Și coboară doar Tu Doamne,
Să rămâi cu noi mereu.

Dă afară și mândria,
Care vrea a-i nimici,
Pe acei care Isuse,
Își doresc a te sluji.

Fă Tu astăzi o trezire,
Și ridică lucrători,
Care te iubesc pe Tine,
Nu-a pământului comori.

Să nu fie-n adunare,
Ce e astăzi omenesc,
Ci să fie-ntotdeauna,
Harul Tău Dumnezeiesc.