Doamne, suntem atâtea vase goale
Și ofilite ca niște petale,
Numai avem putere în Ta lucrare
Fiindcă ne-am pierdut esența, de a mai fii în lume sare.

Doamne, suntem stinși precum un cărbune
Și numai punem deloc în slujire adâncă pasiune,
Fiindcă s-a stins jarul dragostei dintre noi
De aceea, s-a născut în cuget un război.

Suntem ca și o frunză clătinată-n vânt
De aceea, numai auzim al Tău cuvânt
Suntem tot mai goi în inimă
Și chiar și-n lacrimă.

Doamne, s-a depus mult praf pe al nostru vas
Fiindcă în Babilon cu inima noi am rămas,
Nu am m-ai vegheat cum Tu ne-ai spus
De aceea, multe păcate ne-au răpus.

Avem multe fisuri în ale noastre vase de lut
De aceea, tot uleiul Sfânt noi l-am pierdut,
Ne-a pierit adevărata valoare
Fiindcă păcatul, ne-a ofilit ca și o floare.

Ne-a sortit prin fisură multă durere
Fiindcă n-am mai vrut, de la Duhul Sfânt vre-o umplere,
Am stat tot mai mult în lucruri slabe
De aceea, hoțul ne-a furat Sfintele podoabe.

Doamne, te rugăm frumos
Ajută-ne să fim din nou vase cu folos,
Să strângem în noi al Tău cuvânt
Și să ne păstrăm curat al nostru veșnic jurământ.

Ajută-ne și modelează-ne din nou vasul
Căci în curând va veni și ceasul,
Când Îngerii vor venii pe norii cerului
Ca să răpească mireasa Mirelui.

De accea, ajută-ne să fim fecioarele înțelepte
Care au știut cum pe Mire să-l aștepte,
Să fim cu vasul plin de untdelemnul Sfânt
Ca să păstrăm cu Tine veșnic legământ.