Te-ai născut în astă lume
Şi-ai lăsat chiar slăvi divine;
Coborât-ai într-o iesle
Ca să ne-aduci mântuire.

Ai lăsat chiar veşnicia
Pentru câţiva zeci de ani...
Să ne-arăţi Dumnezeirea
Şi să ne strămuţi în Rai.

N-a contat chinul, amarul,
Nici chiar moartea n-a contat!
Din iubire ai dat totul
Pentru omul vinovat.

Cine-ar fi putut aduce
Pace pentru păcătoşi?
Cine este sfânt ca Tine
Sus în Cer sau aici jos?

Sau cine-ar fi acceptat
Ca să bea întreg paharul,
Să se lase răstignit
Ca noi să primim azi harul?

N-a fost nimeni, drag Isuse,
Să se-asemene cu Tine;
Numai Tu putut-ai duce
Planu-ntreg la-ndeplinire.

Plan rânduit de Tatăl
Ca noi toţi să fim salvaţi
Şi să nu mai gustăm Iadul,
Ci să fim în Cer, iertaţi.

Astfel, S-a-ntrupat Cuvântul,
– Dumnezeu adevărat –
Sfântul, Dreptul, Prea-Înaltul,
Cel Mareţ şi Minunat.

E Isus Hristos – Mesia –
Fiul Tatălui din Cer
Care ne-a dat mântuirea;
Domnul, zis Emanuel.

Şi azi... cine înţelege
Ce s-a întâmplat în iesle
Acum două mii de ani,
Când El a venit din Rai?

Ce înseamnă azi Crăciunul
Pentru omenirea-ntreagă?
Doar cadouri, brad, zăpadă,
Sau Mesia – Salvatorul?

Ce înseamnă pentru tine,
Care-ai fost aşa iubit
De Isus, care-a murit
Ca să ai azi mântuire?