Fericit e cel ce-și pune-ncrederea în Dumnezeu
autor. Diana (G. U)

Fericit e cel ce-și pune-ncrederea în Dumnezeu,
Tot în El pe drumul vieții, și speranța mi-am pus eu,
Căci de la-nceput de cale, doar un țel eu am avut,
Să am parte de iubire, la sfârșit de început.

Doar în El mi-am pus nădejdea orice-n cale-am întâlnit,
Și nădejdea biruință mi-a adus când prigonit,
Eram pe un drum ce-odată, pe o cruce l-a deschis,
Împăratul vieții mele, viață-n dreptul meu ce-a scris.

Fericit e cine cerul, are-n fața lui mereu,
Înspre el cu dăruire, voi privi mereu și eu,
Căci un dor în piept îmi arde, dorul dup-al meu Isus,
Care-n inim-a Sa pace, și iubire mult-a pus.

Fericit e cine-l are pe Isus vindecător,
Vindecă El orice rană, chiar și în ascuns ce dor,
Și-ale mele le alină, e Samaritean milos,
Și El este numai unul, este El Isus Hristos.

Fericit este creștinul, care este pe pământ,
Bucuros... plin de puterea ce-o aduce Duhul sfânt,
Este el întotdeauna omul binecuvântat,
Care poartă doar un nume, nume fiu de Împărat.

Și acel ce simte harul, este cel mai fericit,
Este omul ce la capăt, va fi omul mântuit,
Fericirea este-n toate, suferința lui Hristos,
Cine Golgota azi urcă, este cel mai bucuros.