Pierdut eram în faptele necurăției mele,
Pierdut în gânduri și vorbe necruțătoare,
Pierdut în lumea intențiilor greșite și rele
Până când m-ai găsit, salvându-mi sufletul de la pierzare.

Zdrobit eram sub greutatea păcatelor grele,
Zdrobit de firea pământească ce mă ținea legat,
Zdrobit de poverile și valurile mării
Până când, de grea robie, Tu m-ai eliberat.

Murdar eram de tină, de zgură și de praf,
Murdar în fărădelege și tot ce-i întinat,
Murdar eram și-n suflet, cu sentimentele vraf
Până când, m-ai curățat și haine noi mi-ai dat.

Grăbit eram spre moarte, de ea eram aproape,
Grăbit spre rătăcire, spre negre orizonturi,
Grăbit mergeam adesea pe drumuri înghimpate
Până când, Tu m-ai așezat în înverzite locuri.

Departe eram de casă, de patrie, de Tată,
Departe, pe meleaguri ce nu cunosc iubirea,
Departe în pustie, într-o țară îndepărtată,
Până când, Tu m-ai adus să-Ți văd îndeaproape strălucirea.