Cântarea celor 24 de Bătrâni

(Cuprinde Ap. 4.1; 5.9-10,3.)

Când pe Tronul de domnie,
Şedea-n culori de curcubeu
În iaspis şi sardiu din vecie,
Era, Cel ce este Dumnezeu.

Împrejuru-I, unde-i scaunul,
Douăzeci şi patru de bătrâni,
Se închinau cu toţi, ca unul,
Aruncându-şi ale lor cununi.

Ei cântau pe vocile cereşti:
" Doamne, etern Dumnezeu,
Vrednic eşti, ca să primeşti
Gloria şi mareţia-n jubileu!’’

" Să primeşti toată puterea
Doamne, c-ai răscumpărat,
Oameni, dându-le înfierea
Prin Harul Sfânt, minunat!’’

" Căci Tu toate, ce-ai făcut
Prin puterea-Ţi, stă-n fiinţă!
Şi-orice Doamne-i cunoscut
Stă prin scumpa Ta voinţă!’’

" O, Slăvit veşnic, Împărate,
Fii, că eşti şi Drept şi Sfânt!
Preamărit prin slavă-n toate,
Şi sus în cer, şi pe pământ!’’

" Căci Tu-ai fost înjunghiat
Ca să-Ţi strângi al vieţii rod,
Un popor sfânt, ce ai salvat
Din orişice neam şi norod!’’

" O, Şi l-ai făcut o Împărăţie
De preoţi pentru Dumnezeu,
Şi-un nou pământ în bucurie
Vor stăpâni în veci mereu.’’

" Doamne, iată vrednic eşti
Să întinzi puterea, bogăţia,
Să ai mărirea-n slăvi cereşti
Ca şi înţelepciunea şi tăria!’’

" Acelui ce pe Tronu-I şade,
A Lui Dumnezeu, gloria-I fie!
Iar Mielului, cinstea se cade
Şi guvernarea, în veşnicie!’’

Flavius Laurian Duverna
22 august 2007