Pruncul cel divin, Hristos!
În ieslea sărăcăcioasă,
S-a născut un Prunc ceresc.
Steaua mare și frumoasă,
Strălucește nefiresc.
S-a oprit în locu-n care
S-a născut Pruncul iubit,
Ca un semn, ca o înștiințare,
Pentru Cel din cer venit.
Stă înfășat și liniștit,
Pe așternutul cel păios...
Abia pe lume a venit
Pruncul cel divin, Hristos!
În jur îngeri au venit
Să se închine cu iubire,
Nașterea Lui au păzit,
Cu toți, I-au adus mărire...
Și de îngeri înștiințați,
Și păstorii au venit;
Cu toții, uimiți, mirați,
Mielușei I-au dăruit.
Îl priveau plini de uimire,
Plecăciuni toți Îi făceau,
Și Îi aduceau mărire
Cu smerenie se închinau.
Magii bătrâni au ajuns
Din a lor călătorie...
Cale lungă au parcurs,
Din a lor împărăție...
L-au găsit! Steaua cea mare
Pe tot drumul i-a condus,
Și-au ajuns departe-n zare,
Dar și lui Irod i-au spus
De acest mare Împărat,
Ce pe lume a venit...
Irod, tare s-a speriat
De toate ce-a auzit...
Se simțea amenințat
De vestea ce a primit...
Apoi, pe Magi i-a rugat
Să se întoarcă negreșit...
Despre Prunc și el să știe
Unde este, dacă-i bine?
Ca în fața Lui să vie
Cu respect, să se închine.
Când pe Isus L-au aflat
Magii care au venit,
Toți smeriți s-au închinat,
Cu iubire L-au privit
Pe acest Fiu de Dumnezeu,
Ce din ceruri a venit,
Pe Cel ce va fi mereu,
Împăratul lor iubit.
Amin
Câmpia Turzii, 20 decembrie 2022