Să vreau ce vrei Tu, Doamne, Domnul meu,
Cu orice preț, cu orice suferință,
Desprinde-mă de lutu-acesta greu,
De tot ce mai nutrește vechiul eu,
Și-nalță-mă în nimb de curcubeu
Spre felu-Ți ne-nțeles de biruință.
Atâta vreme cât Te știu că ești
De partea mea, pot merge înainte,
Adânc cu dalta-n mine când cioplești
Să mă formezi, să mă desăvârșești,
Mă doare, dar convins că mă iubești,
Mă-ncredințez în mâna Ta, Părinte.
Acum încă nu pot întrezări,
Imaginația mi-e prea firavă,
Dar când lucrarea Îți vei isprăvi
Și capodopera-Ți vei dezveli,
Voi ști atunci cât poate cântări
O greutate veșnică de slavă.
"Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veșnice." 2Corinteni 4:17,18.