De n-ai al dragostei sfînt jar
Ce te-a cuprins te-a ars odată
Tu-ai coborît de pe altar
Și-ai ascultat de altă șoaptă
Cînd dai uitări apa vie
Și bei din ape otrăvite
Atunci e stins-a ta făclie
Ești orb, și fără simțăminte sfinte
Cînd dai uitări rugăciunea
Și timpul tău îl irosești
Tu ai pierdut înțelepciunea
Cu care să te-mbogățești
Și cînd îngropi talanți care
Prin harul mare ți s-au dat
Atunci, pe miei, îi dai la fiare
Și-a tale mîini, cu sînge s-au pătat
Atunci cînd nu pui frîu la gură
Și vorbești nechibzuit
În zidul tău ai o spărtură
Și ești lovit și biruit
Cînd nu mai ai izvorul păci
Și fericirea ca un rîu
Tu ai călcat Cuvîntul vieții
Și ești departe, în pustiu
Cînd lași ca cugetări murdare
Să-și facă cuib în gîndul tău
Atunci ești încolțit de fiare
L-ai părăsit pe Dumnezeu
Cînd stai și judeci în ascuns
Pe fratele, pe sora ta
Tu n-ai iubirea lui Isus
Și dragostea să poți ierta
Cînd stai și te gîndești în taină
Că tu ești bun, iar alți-s răi
Atuncia ești murdar pe haină
Ai multe bîrne-n ochii tăi
Cînd duhurile de mîndrie
Te-adapă din a-l lor izvor
Chiar dacă lucrezi în vie
Vei avea sfîrșitul lor
Cînd nu mai arde-n tine dorul
După Isus, și Țara sfîntă
Atunci ai astupat izvorul
Și Mamona te frămîntă
De te vezi un păcătos
Și zici ca Pavel: vai de mine
Dumnezeu e bucuros
Ca să toarne har în tine
Dumnezeu prin harul Său
Nu va frînge trestia ruptă
Scoală-te din somnul tău
Și la starea ta te uită
De-ți mărturisești păcatul
Și te speli în sfîntul sînge
Vei zbura la cel Prea-Naltul
Și în ceruri vei ajunge
AMIN!
(Compusă pe data de 18-11-2014
MUSTRĂRI Proverbe 3:11,12)