Oricât de neagră-i noaptea
Pe Tine Te zăresc
Și-n inimă am șoapta
De glas Dumnezeiesc

Așa-s de slab Isuse
Și uraganu-i mare
Săgețile-s aprinse
Mă ține în picioare

M-adăpostește-n Tine
Că Tu ești Stâncă tare
Te-aștept printre suspine
Să-mi pui balsam pe rane

Mai dă-mi a Ta-ndurare
Belșugul Tău de har
Chiar de paharu-i mare
Să-mi beau al meu pahar

Mă uit și văd în zare
Că valuri vin mai mari
Furtuni de-amenințare
Și cete de tîlhari

Mi-e inima bolnavă
Și tremur deseori
Și, iată; de-a mea rană
Fug frații... . . , și surori

Mă copleșește ceața
Și valuri de-ndoială
Dar vreau să-Ți caut Fața
Cu dor și cu sfială

Da, iată o lumină
Si-o masă-mbelșugată
Tu mă aștepți la cină
Cu dragoste. O, Tată!

Cu multe sfaturi bune
Cu taine tălmăcite
Cu biruinți depline
Cu căi necunoscute

Ce dulce ești Isuse
Mâmtuitor Suprem
Pe rănile deschise
Tu mi-ai pus untdelemn

Mi-ai dat nedejde vie
Si-un viitor frumos
Te laud. Slavă Ție!
Samaritean milos
Amin