Un prunc născut în ieslea de demult,
E astăzi rege lângă Tatăl.
Privind cum tu, primești mesajul sfânt
Zâmbești, plătești, dar tot așa rămâi
Nepăsător de-al îngerilor cânt
Ce răsuna în Betleem odată.

O stea călăuzea în taină, pe magii cei mai pricepuți,
Ce căutau cu dor o rază, a infinitului de nepătruns.
Lumina ei era o veste, ce străpungea până-n adânc.
Părea o lume ireală în strălucirea ei ca un mister,
Vorbea în taină despre-o eră nemaivăzută-n univers.
A unei dragoste divine ce se-ntrupa în chip uman.

Răsună azi aceste versuri cum toți călătoreau grăbiți,
Să vadă doar și să se închine acestui Domn umil, smerit,
Ce se năștea pentru oricine credea în Sfânta jertfă Sa.
Tu unde mergi așa cu grabă lăsând în urmă tot ce auzi?
Azi, nu e prunc! El e Mesia ce vrea să vezi lumina Sa,
Ce a trasat-o printre oameni călcând ușor în lumea ta.

Tu poți fugi că doar ai multe de cumpărat și împodobit
Dar nu uita... El te așteaptă să-i dai și astăzi viața ta.
El, Domnul domnilor trăiește! e Împărat peste-mpărați
Și vrea că tu să-i fi alături, luptând mereu în voia Sa.
Gândește-te puțin străine, ce faci tu azi cu alergarea ta?
Deschide inima să intre lumina și căldura Sa.
Amin.