TE-AI COBORÂT DIN GLORII
Te-ai coborât din glorii
ce, nicicând, nu apun
să știe muritorii
cum se obțin victorii
din har și din Crăciun.
Ai părăsit incinte
cu străluciri de-azur
să ne aduci cuvinte
cu înțelesuri sfinte
și fără de cusur.
Venit-ai la popoare
să le iluminezi,
să faci o sărbătoare
din tot ceea ce doare,
să le înviorezi.
Planeta era-n starea
în care a căzut
domnea întunecarea
căci au respins lucrarea
lansată la-nceput.
Sosit-ai în Iudea
într-un sărac ținut
dar Ți-au văzut scânteia,
cerească, toți aceia
Ce mântuire-au vrut.
În ieslea încărcată
cu paie și mister
făptura-Ți întrupată,
în scutec îmbrăcată
purta mesaj din Cer.
Privirea Ta senină
a fost un semn divin
c-ai vrut, toți, să obțină
iubire... nu puțină
și-un nepătat destin.
Un Prinț din Înălțime
să vină, jos, la noi?
a vrut Sfânta Treime
s-aducă stări sublime,
să vindece nevoi.
Găsit-ai ignoranță
și-atâtea inimi reci
primit-au siguranță
acei ce-au vrut speranță
și viața cea de veci.
Crescut-ai cu un gând:
să-Ți împlinești solia,
să fii Păstorul Blând
la slabi putere dând,
înviorând făclia.
Mesajul Tău ceresc,
o, Prunc venit la tină
e cânt sărbătoresc
și astăzi Te iubesc
cei dornici de Lumină.
Te-ai coborât din glorii
să naști un nou popor
să guste din fiorii
din Patria Splendorii,
să vrea Mântuitor.
George Cornici