O Stea ce zboară sus, pe Cer …

O Stea ce zboară sus, pe Cer,
Ne-apare dintr-odată!
Să fie oare-un giuvaier?
Ori vreo ivire de mister
Spre lumea alinată?

Putea-va fi un Înger bun
Cutreierând Pământul?
Ori doar un vis, plutind comun
În Sfânta Noapte de Crăciun
Precum îl duce vântul?

Nu ştim ce-ar fi cu acest semn!
Ne punem vreo dorinţă?
Şi da, şi nu! Căci prin consemn,
Un Moş, cu Renii Lui, solemn,
Ne-atrage-n consecinţă

Privirea către-un Rai vestit
Şi spre un Domn aparte,
Născut în Grajdul cel menit
A da Hristosul mult râvnit
De omul fără moarte!