Când trece-un an şi fac un pas în faţã
Cu mâna rezematã în baston,
De mine-n disperare se agaţã,
Parcã sã-mi dea o ultimã povaţã,
Ultima zi din an, pierdutã-n ceaţã,
În noaptea albã de Revelion...

Anul aproape stins, abia-mi şopteşte
Un ultim gând şi adevãrul pur:
Cã tot ce s-a zidit, se prãbuşeşte
- Când pe nisip a fost zidit, fireşte -
Apoi, o nouã lume încolţeşte
Şi viaţa iarãşi capãtã contur...

Încã o zi s-a scurs în veşnicie,
Cum, de pe boltã, a pierit o stea! ...
Chiar dacã-ncepe în copilãrie
O scurtã şi frumoasã melodie,
Ea nu-i o glumã, nici o jucãrie,
Ci, este viaţa ta şi viaţa mea!