Vei reveni Isuse din slavile divine,
Ca să sfârșești calvarul ce astăzi îl trăiesc,
Acei plini de durere, cu ochii plini de lacrimi,
Să îi salvezi căci Doamne, pe Tine te iubesc.

Vei reveni... dar iată, când cerul vei deschide,
Nu vei mai fi o clipă, aici batjocorit,
Dar nici lovit de pietre, de bicele ce-odată,
Loveau când erai Doamne, de oameni prigonit.

Vei coborâ pe norul, ce-l vor vedea cu toții,
Să-nalți aleșii care, te-așteaptă azi mereu,
Ce rabdă prigonirea, și trec fără de murmur,
O vreme ce-i venită, un timp atât de greu.

Vei reveni și toate, vor fi fără de margini,
Căci Tu ne vei aduce, Isuse-un infinit,
Avem fagăduința, și așteptăm venirea,
Ce este-atât de-aproape, e după asfințit.

Vei reveni Isuse, azi te-asteptăm cu dorul,
Aprins în piept întruna, căci vrem sa te vedem,
Și să pornim spre Țara, ce-i veșnică în ceruri,
Cu sfinții și cu Tine, la masă ca să stăm.

Cu Tine întâlnirea, e-atât de așteptată,
Vei reveni dar Doamne, Tu să nu zăbovești,
Căci vrem cu toții clipa, a revenirii Tale,
Ca să ne duci în locul, din slăvi împărătești.

Tu vino mai îndată, și adu revenirea,
În urmă să rămână, atâtea întristări,
Să fim în locul care, e veșnic... este locul,
Ce-i dincolo de toate, e dincolo de zări.