Dragostea de sus ce vine,
Sufletul mi-a curățit,
Ea mi-a dat mie iertare,
Și un loc mi-a pregătit,
Sus în locurile sfinte,
Unde bunul Dumnezeu,
Mă așteaptă cu iubire,
Vrea în el s-ajung și eu.

Mila care mă cuprinde,
Să nu cad... este de sus,
Căci de mână pe cărare,
Azi mă ține doar Isus,
El îmi dă mereu tărie,
Și putere-mi dă mereu,
Căci acolo sus în ceruri,
Vrea s-ajung Isus și eu.

Nu mă lasă să fiu singur,
Ca să nu fiu rătăcit,
Zi de zi mie-mi arată,
Cât de mult sunt eu iubit,
Căci în urma mea pe cale,
Rămân valuri ce tot vin,
Pleacă chiar și suferința,
Cu al ei amar suspin.

Însă-n miezul cel de noapte,
Sunt purtat de mâna Sa,
Ce mă trece de-a ei beznă,
Ce e rece și e grea,
Ea mă trece de mânia,
Care vine din adânc,
Locul celor care veșnic,
Ei suspină și doar plâng.

Ea mă duce la izvoare,
Ce nu pot vre-o dat seca,
Să beau din licoarea vieții,
Ca să am parte de ea,
Ea mă duce chiar și-n locul,
Unde pot să odihnesc,
Lupta când este greoaie,
Când în ea eu obosesc.

Singur nu voi fi vre-o dată,
Căci de sus sunt eu privit,
De Acel ce mi-a dat viață,
Eu de El sunt ocrotit,
L-al Său piept mereu mă pune,
Când îi spun că mi-este greu,
Nu mă lasă... mă alină,
Dragostea de Dumnezeu.