Într-o iesle... într-o noapte,
Se năștea pe-acest pământ,
Un copil... dar nu oricare,
Era El din locul sfânt,
Era El trimis de Tatăl,
Omenirii să îi dea,
Viață veșnică, iertare,
Și Împărăția Sa.

Se năștea dintr-o fecioară,
Îngerul ce-a ascultat,
Se năștea Isus... Mesia,
Cel ce-i veșnic Împărat,
Într-un grajd plin doar de paie,
C-un miros mai neplăcut,
Pe pământ ca să aducă,
La sfârșit un început.

El lăsa în urmă cerul,
Locul plin de sfinți mereu,
Să coboare să-și dea viața,
Fiul cel de Dumnezeu,
A lăsat acea slendoare,
Care-i fără de sfârșit,
Ca să moară pe o cruce,
Pentru noi El răstignit.

A lăsat străzi aurite,
Cerul cel mereu senin,
S-a născut aici sa moară,
S-a născut să bea venin,
Din iubirea Lui cea mare,
Pentru noi ce a avut,
A ales El suferința,
Pe pământ când s-a născut.

Două mii de ani trecură,
A Sa dragoste și-acum,
O vedem întotdeauna,
Căci pe-al mântuirii drum,
Merge El în față noastră,
Netezind cărarea grea,
Să înaintăm spre viață,
Mai ușor în urma Sa

S-a născut ca să-și dea viața,
A murit... dar învia,
Este viu căci azi în toate,
Îi vedem lucrarea Sa,
Printre noi e-ntotdeauna,
Nu e mort... El este viu,
Cel care ne-a scos odată,
Din al lumii reci pustiu.

S-a născut ca El să fie,
Și de bice biciuit,
S-a născut în grajd Stăpânul,
Ca să fie prigonit,
Cel care e azi în ceruri,
Ce odată a venit,
Ca să sufere calvarul,
Ce tăcut l-a suferit.

Astăzi printre noi El este,
Apără ce este-al Său,
Ca și-atunci când a dus lupta,
Pe o cruce cu cel rău,
Este Cel care odată,
Într-o iesle se năștea,
Să aducă mântuire,
Viață veșnică să dea.