Când am stat demult pe-o cruce,
Fiule... atunci am stat,
Pentru tine... să ai viață,
Cu-al Meu sânge te-am spălat.

Cuiele bătute-n Mine,
Ți-au dat aripi ca să zbori,
Dincolo de lună... soare,
Dincolo de valuri... nori.

Când urcam cu-o cruce-n spate,
Pentru tine am urcat,
Să ai parte azi de harul,
Ce-i ca aurul curat.

Să ai parte de iubirea,
Viață care-ți poate da,
Pe un deal al întristării,
Când urcam ea se vedea.

Atârnat în suferință,
Doar la tine m-am gândit,
Al tău suflet totdeauna
Ca și azi... mult l-am iubit.

Să te las n-am vrut o clipă,
Singur pe acest pământ,
Tu ai fost purtat de Mine-n,
A Mea inimă și gând.

Ți-am lăsat aici o urmă,
Pietrele când îmi făceau,
Rănile ce pân-la capăt,
Drag copile sângerau.

Să nu-ți rătăcească pasul,
Când aicea tu pășești,
Prin furtunile pornite,
Mult dorite să orbești.

Le-am lăsat ca niciodată,
Rătăcit tu să nu fii,
Să-mi simți dragostea ce-ntruna,
Este ca acea dintâi.

Care îți va fi putere,
Pe pământ cât vei trăi,
Te va ține în picioare,
Până când ne-om întâlni.