Te-astept privind spre ceruri, spre soare ce răsare,
Nu vreau ca să pierd clipa, din nou când vei apare,
Te-aștept căci vreau Isuse, în ochi să te privesc,
Te-aștept și-n așteptare, nu pot să obosesc.

Te-aștept în lupte grele, ce mă apasă-n vale,
Ca să-mi arăți ieșirea, să nu mă pierd pe cale,
Să îmi aduci căldura, fiorului cel sfânt,
Căci lungă e și rece, azi valea pe pământ.

Te-aștept în miez de ziuă, te-aștept și-n toi de noapte,
Să fim doar împreună, să nu ne mai despartă,
Mânia cea din valuri, furia cea de vânt,
Ce-aruncă doar cu teamă, peste întreg pământ.

O Domn al mântuirii, te-aștept să vii îndată,
Să fim o veșnicie, la masa-mbelșugată,
Acolo unde-i Raiul, acelor ce au plâns,
Ce au răbdat calvarul, prin Tine ce-au învins.

Te-aștept căci vreau de mână, sa-mi porți a mea ființă,
Pe străzile de aur, la Tine-i cu putință,
Te-aștept tăcut în taină, la poala crucii Tale,
Chiar dacă-n așteptare, suspin adânc de jale.

Și-atunci la revenire, să nu mă dai uitării,
Căci nu aș vrea o clipă, să fiu fiul pierzării,
Eu vreau numai cu Tine, în veșnicii să fiu,
Departe de pustiul, ce este-așa pustiu.