Trec secundele ca vântul
(Psalmul 90:12)

Trec secundele ca vântul
Presărând constant minute
Și se pare că pământul
Se învârte tot mai iute.

Zboară zile înmănunchind
Săptămâni sporind elanul
Lunilor ce lanț se prind
Complectând îndată anul.

Anii care ne-au fost dați
Se tot sting când se adună
Și la capăt, adunați
Parcă-s vis ori o minciună.

Astfel toate fug ca gândul
Și din Taină sună ceasul
Când și cerul și pământul
La Cuvânt opri-și-vor pasul

„Ca un sul să se adune,
Cu troznet mare și foc”
După cum Scriptura spune,
Celor noi să facă loc.

O, când se oprește unda
Vieții noastre trecătoare
Este urmată de „secunda”
Ce în veci de veci, nu moare.

Da-n ea, intri cântărit
De Slăvitul Creator
Și ești aspru pedepsit
De-ai luat viața ușor!

Eu zic: - Doamne îndurător,
Mai îndură-Te de mine
Și dă-mi har mântuitor
Să-mi număr zilele bine,

Purtând în frică de Tine
Orice pas pe calea dreaptă
Și fă Tu, Doamne, din mine,
„Om cu inimă înțeleaptă”!