Și inima se-nalță mai sus de zarea-albastră
Când trandafirii roșii în rugă se aprind,
Și când pe-un colț de cer purtăm iubirea noastră:
Se pleacă-n taină îngeri. . Și-al nopții flori de-argint!
Când cerul lin, coboară din nou peste Grădină,
Când tot în jur e pace... și viață. . și senin. .
Toți trandafirii-n taină, îmbrac-a Ta, Lumină,
Cântând de bucurie: " Isuse, te iubim"!
Ai pus în noi comori și le purtăm pe Calea
ce duce către ceruri. . Ce duce-n veșnicii. .
Tu ne-ai luat de mână, lăsând în urmă valea
suspinelor! Și-acum, te așteptăm să vii!
Coboară iarăși cerul, Iubirii Tale, Sfinte...
Și umple-ne o, Doamne, cu-al Duhului Sfânt, Foc!
Ne este dor de Tine! De Tine, drag Părinte. .
Ne este dor de cer. . De-al Veșniciei, Loc!
Toți trandafirii roșii vor fi cu Tine-n Slavă,
Purtând Pecetea Jertfei, la crucea din Calvar. .
Când ei cu toți vor fi Mireasa Ta, cea dragă,
Ce ai răscumpărat-o prin Minunatul Har!
Să-i strângi la Piept, Isuse. . așa ca și o mamă,
Când lacrimi de durere se scurg pe fața lor,
Și să le spui mereu: "- Să nu vă fie teamă!
Ne-om întâlni-n văzduh! Când voi veni pe nor!"