Doamne, de ce durează atât de mult schimbarea ?
Autor: Andrei Rada  |  Album: Poezie creștină  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de andrei14 in 30/12/2022
Doamne, de ce durează atât de mult schimbarea?

De ce în lumea asta mare, sunt oameni care se-ndoiesc?
De Dumnezeu ce le-a dat viață, nici acest dar nu-l prețuiesc
Își murdăresc haina cea sfântă, o rup și-n timp devine-o cârpă
Și rămân goi și pustiiți, alunecând brusc într-o râpă

De ce e omu' atât de rece și nu se-ndreaptă spre credință?
Dar nu mai crede în nimic, până n-ajunge-n suferință
Nu poate fi atât de laș și dintr-o dată să-l strige pe Domnul
Ca să se-ndure și să-l ferească pentru când va veni potopul

Omul ce-și neagă credința, rămâne fără rădăcini
N-are suport și-l bate vântul, care l-aruncă printre spini
Ce-l nimicesc fără de milă, batjocorind pe un ateu
Care l-a părăsit pe Domnul, dorind să fie fariseu

Doamne, te rog apleacă-ți fața la noi care-ți suntem statornici
Nu-ți înșelăm nici așteptarea și nici pretenții nu avem
Ne e de ajuns o viață sfântă, clădindu-ne oameni puternici
Trăind cu frică de păcate, smeriți și-uniți precum un ghem

Doamne, oceanul vieții noastre plin de iubire și-ajutor
N-avem cuvinte și nici gânduri, îndeajuns să-ți mulțumim
Căci ce se vede pe pământ, e mâna lucrărilor tale de creator
Cât și ce este nevăzut, se simte prin prezența ta, ce ne-o transmiți și o primim

Nu ți-a plăcut singurătatea și ți-ai făcut propria familie
Pe care o iubești cu patos clipă de clipă, fiindu-i făclie
Și-o porți neîncetat în suflet și ierți pe oameni de păcate
Le luminezi sfânta cărare și-i îndepărtezi de gropi întunecate

Doamne, atât de mult te-ai atașat de-o lume nerecunoscătoare
Încât o iei de la-nceput, oricând, crezând într-o schimbare
Dar omul tare greu se lasă, uită de bine și îți tot cere
Oare cât Doamne poți s-aștepți, să stai în umbră, până la prima ta vedere

Nu toți ajung să stea cu Domnul, alături de îngeri și sfinți
Numai aceia care în viață, au împlinit sfinte rugăminți
Nu a contat ce-a rămas în urmă, indiferent ce au lăsat
De-acum încolo casa lor e cerul ce i-a binecuvântat
Această poezie a fost scrisă cu sufletul, ca un dialog special cu Dumnezeu.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 409
  • Favorită: 1
Opțiuni
De același autor
Din același album
Eclesiastul 11:9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.