Ascultă azi Doamne cum geme pământul,
Sub groaza ce-o strigă acel din adânc,
Ascultă cum inimi ce-ți sunt închinate,
Se zbat totdeauna, amarnic doar plâng.

Ascultă și vino Tu chiar mai îndată,
S-aduci ziua-n care, pe nor vei veni,
Din ea să nu fie durere sau lacrimi,
Să fie doar soare ce nu v-asfinți.

Ascultă cum gurile-și strigă necazul,
Acele ce-un cânt către Tine-nălțau,
C-un strop doar de sânge atingele Doamne,
Din nou să îți cânte, cum Ție-ți cântau.

Atinge ființe ce sunt chinuite,
De umbre străine ce-ntruna apar,
Ce pun în tre ele și Tine Isuse,
Chiar și-al necredinței de piatră hotar.

Ascultă azi Doamne privirile care,
Pierdute se uită înspre nicăieri,
În fața lor pune Isuse-o cărare,
Căci lumea-i venită cu multe cărări.

Să nu lași ca pașii ce nu sunt în grabă,
Să calce pe margini de cale prin văi,
Arată-le calea pe care aleargă,
Mereu pe-a Ta mână, Isuse ai Tăi.

Ascultă cum geme acum omenirea,
Căci lupta e mare, e-atât azi de grea,
Alină suspinul spinos care lasă,
Doar răni și durere, nevrând a pleca.

Ascultă și spune cuvântul ce poate,
S-aducă doar pace pe-ntregul pământ,
Rostește-l căci este el plin de putere,
Să schimbi poți Tu totul c-un singur cuvânt.