De-ar fi să plâng Isus mereu pe cale pentru Tine,
Nu voi opri acel izvor, să curgă el din mine.

Cu ochii plini... înlăcrimați, voi merge eu pe cale,
Chiar de mă vor batjocori, cei ce mă-mping în vale.

De-ar fi mereu doar să suspin, pe-adâncul de durere,
Voi suspina vorbind mereu, de marea Ta putere.

Chiar dacă mă vor biciui, lăsând doar răni în mine,
Pe urma Ta doar voi călca, căci nu mă las de Tine.

De-ar fi să fiu batjocorit, lovit cu pietre grele,
De Tine nu mă voi lăsa, voi merge printre ele.

Și Ție doar îți voi cânta, oriunde-aș fi în viață,
Căci am ales să-mi fii mereu, cârmuitor... povață.

De-ar fi să fiu și prigonit, eu voi privi spre Tine.
Căci doar spre ceruri de-oi privi, voi fi mereu doar bine.

De poala Ta mă țin mereu, când răii mă doboară,
Nu pot căci Doamne te iubesc, mereu ca prima oară.

Chiar dacă mă vor părăsi, vei fi doar Tu cu mine,
Doar lângă Tine eu voi sta, căci doar acolo-i bine.

Eu știu că Tu mă vei păzi, de gurile deșarte,
Și îmi vei face Domnul meu, din dragoste dreptate.