Omule să stai departe de ce-i rău și păcătos,
Vino-ndată mai aproape, de iubirea lui Hristos,
Să te spele cu-acel sânge, pe o cruce ce curgea,
Când în chinurile morții, pentru tine se stingea.

Fugi de lume și păcatul, haina ce îți va păta,
Cu o haină ce-i murdară, tu în cer nu poți intra,
Nici c-un cuget plin de gânduri, ce nu-s după placul Său,
Doar neprihănirea intră, unde este Dumnezeu.

Depărteaza-te de calea, ce e plină de plăceri,
Căci ea este calea lumii, nu sfârșește după zări,
Ea sfârșește în pieirea, care veșnică va fi,
Tu să calci pe urma albă, înspre viață vei păși.

Și din ape tulburate, niciodată să nu bei,
Plină e de răutatea, celor ce-s păgâni și răi,
Tu rămâi doar la izvorul, care curge ne-ncetat,
De sub tronul îndurării, el nu seacă niciodat.

Omule să stai departe, de-orice ți se pare rău,
Și rămâi la bunătatea, care-i doar din Dumnezeu,
Să ai parte de salvare, ca iertat de El să fii,
Înălțat în ziua mare, sus în cer... . în veșnicii.

Nu te-ndepărta de harul, astăzi ce l-a mai lăsat,
Hrană ție să îți fie, e belșug neîncetat,
Doar prin el primești putere, doar prin el poți birui,
Luptele ce-ți vin în cale, drag creștine zi de zi.