Zdrobit de durere pe urma Ta Doamne,
Azi calc și te caut pe Tine mereu,
Să-ți văd aș vrea fața, s-aud vreau și glasul,
Ce mi-e mângâiere când urc dealul greu.

Povara m-apasă, sunt gârbov pe cale,
Dar inima mea ea nu vre-a se opri,
Să bată mereu pentru Tine si-n vale,
Căci mult te iubește oriunde ar fi.

De nori mi-e umbrită privirea întruna,
Dar tot înspre ceruri mereu eu privesc,
Căci Tu-i poți străbate s-aduci iar lumină,
Lumina ce-ntruna s-o văd eu doresc.

Mi-e inima plânsă de grea încercare,
Mi-e pasul Isuse ades obosit,
Aștept sa mă umpli din nou cu putere,
Căci numai la Tine puteri am găsit.

Pe mâna Ta sfântă îmi las mereu viața,
Pe urma cea albă s-o duci Tu mereu,
Sleit sunt de greul ce-adânc mă apasă,
Pe mâna Ta poate să nu fie greu.

La Tine găsesc ajutorul când viața,
Mi-e dusă de umbre străine prin văi,
Găsesc și-alinare când urlă adâncul,
Prin gura acelor ce sunt Doamne răi.