Pe drumul vieții se scurg zi de zi,
Din cufărul straniu de ceară,
Puținele boabe plăpânde de lut,
Nemaiputând întoarce nicicând
Nici clipa, nici ziua, nici ceasul.

Se duc în abis și parcă n-au fost
În cufărul vieții vreodată.
Nu vin înapoi oricât am tânji...
Ce curge e scris în ceruri să știi
În cartea de cronici la Tatăl!

Trăiește curat începând de acum
În sfințenie păstrând mântuirea,
Luptând pentru a strânge în ceruri comori,
Ținând tot mai sus a Domnului foc
Prezentând pe pământ veșnicia.