Pocăința nu înseamnă,
Doar un simplu: „Să nu faci!”
Ea înseamnă mai degrabă,
„Ce trebuie să faci, să faci!”

Nu înseamnă pur și simplu,
Să nu furi, să nu ucizi,
Ea înseamnă mai degrabă,
Să oferi și să ridici!

Pocăința nu înseamnă,
Doar, să nu fii pildă rea! ...
Ci mai presus, ea înseamnă,
Să fii sfânt, de-a pururea!

Pocăința nu înseamnă,
Doar să te ferești de rău,
Ci mai degrabă, ea înseamnă,
Să fii loial lui Dumnezeu!

Pocăința nu înseamnă,
Să nu poftești ce nu-i al tău...
Ci mai mult, și mai degrabă,
Să fii mulțumitor mereu!

Nu înseamnă pur și simplu,
O zi din șapte, să sfințești,
Ci mai mult, și mai presus,
Pentru Domnul să trăiești!

Pentru Domnul, Dumnezeul,
Care te-a scos din „Egipt”,
Și care ți-a lăsat Cuvântul:
Să nu te-nchini la chip cioplit!

Nu tăia și nu ciopli,
Nimic din Sfânt Cuvântul Său,
Fiindcă Slova, Domnul este!
Este tocmai Dumnezeu!

Cioplind Cuvântul, Adevărul,
Vei vedea un „chip cioplit”! ...
Și nu-L vei vedea pe Domnul,
Care toate-a făurit!

Să nu te-ndrepți nicicând amice,
Către dumnezei străini,
Doar Dumnezeului tău veșnic,
Să-I slujești și să te-nchini!

Căci Dumnezeul nostru este,
Un Dumnezeu Sfânt și gelos!
El te-nvață, te iubește,
Dar vrea, să trăiești frumos!

Pașilor tăi hotar pune,
Te îndreaptă... prin Cuvânt,
Și-a trimis Fiul în lume,
Ca să spele-al tău veșmânt!

Ce ne-ar mai putea să facă,
Domnul nostru, El Shaddai?
Oferă-i inima și fapta,
Viață veșnică să ai!