Mă iartă Doamne dacă vorba mea
A mai rănit şi azi pe cineva...
Mă iartă pentru zâmbetul uitat
Şi pentru clipa când nu am vegheat...
Mă iartă Tată dacă prea grăbit
N-am mai iertat şi poate n-am iubit...
Mă iartă pentru ruga fără viaţă
Şi pentru paşii-mi rătăciţi în ceaţă...
Mă iartă Doamne, dacă încă-o zi,
N-am învăţat ce-nseamnă a rodi...
Mă iartă pentru cântul ce-a tăcut
Când dorul după Tine a durut...
E soarele-n apus şi noaptea vine
Iar sufletul îmi geme de suspine
Căci ştiu, purtarea mea Te-a întristat...
Încrezătoare-n mine, n-am vegheat
Dar vin la Tine... Doamne, mă priveşte
Vezi lacrimi cum privirea îmi umbreşte!
Îmi pare rău... mai iartă-mă odată
Şi mă-nfăşoară-n dragostea-Ţi de Tată!

Vulcan-07-01-2023
Mary