Mi-e greu să cred că ai putea pierii vreodată
Când tot ce am se bucură de tine
Ești ca un dar de inimă legată
Ești tot ce am mai bun ascuns în mine

Te scriu și mă gândesc la Cel prin care
Iubire ți-ai găsit în mine casă
Și mi-aș dori prin tine fiecare
Să poată să învețe să iubească

Te-aș dărui cu multă bucurie
Dar nu sunt mulți acei ce te primesc
Puțini sunt cei ce stiu că tu ești vie
Și mulți acei ce tot te ocolesc

Și mă întreb cum oare poate omul
Într-o clipită cu o vorbă să te-alunge
Când, ca să te câștige pierde totul
Și-apoi cu nepăsare iar te frânge

De nențeles a omului cruzime
Și chiar și crud de e tot te apleci
Și-apoi te dai acelor din mulțime
Ce te cunosc și te doresc pe veci

Tu ești de oameni încă nepătrunsă
Și tu dai soare vremurilor reci
Tu niciodată nu-mi vei fi ascunsă
Căci te-am primit si nu te las să pleci