Părinte Bun... m-aplec în rugă acum mai mult ca altădată
Căci valuri vin fără-ncetare şi norii negri se arată
Sunt mulţi acei ce cad pe cale de grea povară apăsaţi
Şi s-a răcit iubirea sfântă dintre surori şi dintre fraţi...
Bunicii nu mai spun poveşti... părinţii au plecat departe
Să facă bani pentru copii deşi chiar banul îi desparte
Şi plâng măicuţele uitate în casele acum pustii
Trăind cu dorul şi speranţa că vor veni ai lor copii...
Privesc în jur şi parcă teama cu braţu-i rece mă atinge:
Dacă atâta nepăsare fiorul dragostei va stinge
Şi-n goana ei nesăbuită întreaga lume va pieri
Fără-a-nţelege ce vital e a ierta şi a iubi?
O, Domnul meu... m-aplec în rugă mai mult acum ca altădată
În zori de zi sau în apus cum n-am făcut-o niciodată
Şi iar Te rog: Rămâi cu noi... rămâi Tu Stânca ce ne ţine
Şi-atunci vom fi biruitori şi nu ne va lipsi vre-un bine!
Vulcan-08-01-2023
Mary