Căci timpu-i sfârșit

Un tunet puternic, se aude în zare
E Slava ce cu toți, o așteptăm
E Mirele nostru, ce pe nori apare
În cântec și voioșie, ne bucurăm

E Tunetul Slavei, e Gloria Eternă
E Blândul Păstor, al celor culeși
E Puterea Divină, Incoronată în Slavă
Pentru noi, pentru voi, pentru toți cei aleși

În zarea de negură, se vede lumina
Mai e doar o clipă, și vine Isus
Curând peste lume, se va trage cortina
Să ne-ndreptăm cu smerenie, privirile-n sus

Căci timpu-i sfârșit și vine nădejdea
De grabă să apucăm, să ne sfințim
Căci nu mai e mult, și-n norii de slavă
Victorioși către Domnul, pășim

Să nu mai fim, ca o trestie în vânt
Clătinată și smulsă, de vântul puternic
Ci tari în credință, ancorați în cuvânt
Ca un viteaz tare în luptă, mare cucernic

Să ne-mbrăcăm cu armura credinței
Scutul și pavăza, să nu ne lipsească
Să călcăm în picioare, ororile umilinței
Iar Duhul în toate, să ne vorbească

Să nu mai fim ca o trestie în vânt
Cu capul plecat și fără să știe
Clătinată și aplecată către pământ
Ci drepți, cu privirea către vecie

Ține-ne Doamne, cu Puterea-Ți Divină
Pe calea cea dreaptă, care duce în sus
Ca la sfârșit, să fim găsiți fără vină
Și-n toate să fim plăcuți lui Isus.
Amin! bandisebastiantapas@gmail. com