Tată sfânt, privește către noi,
Suntem poporul întinat, plin de noroi,
Noi în grădina Ghetsimani am coborât,
Dar adormit-am, că în rugă am obosit.

Nu ne-ai cerut decât un ceas de rugăciune
Ca să vedem în viața noastră a cerului minune,
Dar obosiți și de lumesc prea prinși, am eșuat,
Am adormit și lângă Tine nu am stat.

Nu ne-ai certat, dar știm, te-ai întristat,
O clipă lângă Tine n-am vegheat,
Am adormit și candela e goală,
Iar haina ne este întinată ca de smoală.

Cu Duhul Sfânt ne mustri, nu ne lași,
Prin rugă și prin post învingem mulți vrăjmași,
Nu îi vedem căci ei sălășluiesc în noi
Sunt vicii, obiceiuri și metehne... e noroi.

Avem onoarea să venim în rugăciune,
Să fim ca unul, este o minune,
Ajută-ne, o, Tată, să ne consacrăm
Și-n cele zece zile, în rugă să strigăm.

Îți mulțumesc și Ție mă predau,
În nepăsare, Tată, nu vreau ca să mai stau,
Din patul suferinței mereu mai ridicat,
Dar slavă și onoare eu Ție nu ți-am dat.

Ajută-mă să stau în post și rugăciune,
Să vin la Tine, Tată, nu vreau nici o minune
Decât redeșteptare în turmă și popor
Căci băncile sunt goale și rănile ne dor.

Pun la piciorul crucii pe cei ce au plecat,
Dar te cunosc Isuse și multe au învățat
Cât au fost lângă Tine erau soldați zeloși,
Acum ei sunt in lume, se tem și sunt fricoși.

Sunt zece zile Doamne, doar să ne consacrăm,
În rugă și cu lacrimi, noi păsul să strigăm,
Să umpli Tu biserici cu Duhul Tău cel sfânt
E ceasul de pe urmă, se-ncheie acest pământ.

Trezește-ne, Isuse, să nu mai dormităm
În rugă și în post cu zel să ne predăm
E timpul de pe urmă, e timp de pocăit,
E timp de rugăciune, nu e timp de dormit.
Emilia Dinescu