Privea bunica la câțiva bănuți,
Rămași în palma bătătorită,
Și cugeta la anii petrecuți
La muncă, și-acum pensia-i mică!
Lacrimile cad pe rămășiță,
În palma aspră desfăcută larg.
Doamne, ce-am greșit, n-am nici de pită,
Și-am muncit atâția zeci de ani!
E iarnă încă, e frig afară,
Frig și-n casă că-s puține lemne,
Oasele trosnesc, încep s-o doară,
Și sufletu-i plânge-n mare durere!
Doamne, ce va fi și ce vom face,
Se-ntreabă ades atâția bătrâni!
Vino, Isuse, și fă dreptate,
Că-și duc traiul învăluit în chin!

Amin!